Dacă ai o firmă mică și te adresezi atât clienților din România, cât și celor din străinătate, un site bilingv poate fi un punct de plecare potrivit. Important nu este doar să traduci textele, ci să construiești două versiuni ușor de folosit și de întreținut. Structura adreselor, selectorul de limbă și legătura dintre pagini trebuie gândite împreună.
1. Subdirectoare, subdomenii sau domenii separate?
Un site multilingv poate folosi oricare dintre aceste variante. Diferențele țin de administrare, identitatea brandului și piețele vizate, nu de existența unei soluții universal mai bune.
Subdirectoare: limbile în același site
În această variantă, paginile sunt grupate în directoare precum /ro/ și /en/, sub același domeniu. Poți păstra și româna la rădăcina site-ului, iar engleza în /en/, dacă structura existentă justifică alegerea.
- Avantaje: păstrezi un singur domeniu și poți gestiona conținutul într-o singură instalare, dacă platforma permite.
- De urmărit: separarea meniurilor, traducerea adreselor și configurarea corectă a fiecărei limbi.
- Potrivite pentru: o firmă mică, același brand și servicii similare pentru ambele categorii de clienți.
Pentru un proiect nou, subdirectoarele sunt adesea o alegere practică. Nu elimină însă nevoia de traduceri și verificări separate.
Subdomenii: versiuni delimitate tehnic
Subdomeniile separă versiunile printr-un prefix al domeniului, de exemplu „ro” și „en”. Pot avea configurații sau aplicații distincte.
- Avantaje: permit mai multă autonomie tehnică și echipe sau fluxuri de publicare separate.
- De urmărit: configurarea DNS, certificatele HTTPS, măsurarea traficului și întreținerea componentelor distincte.
- Potrivite pentru: proiecte în care separarea tehnică are o justificare reală.
Un subdomeniu nu necesită obligatoriu o instalare separată, dar nici nu garantează o administrare mai simplă.
Domenii separate: identitate locală sau comercială distinctă
Poți folosi un domeniu pentru România și altul pentru publicul internațional. Înainte să alegi această variantă, verifică disponibilitatea numelor și condițiile de înregistrare a domeniilor.
- Avantaje: flexibilitate pentru identități comerciale, oferte și piețe diferite.
- De urmărit: administrarea și reînnoirea fiecărui domeniu, configurările tehnice și actualizarea legăturilor dintre versiuni.
- Potrivite pentru: operațiuni locale distincte sau strategii de brand diferite.
Un domeniu național poate indica orientarea geografică, dar limba și țara nu sunt același lucru. Engleza poate servi clienți din mai multe țări, fără să necesite câte un domeniu pentru fiecare.
2. Stabilește corespondența dintre pagini înainte de traducere
Fă un inventar al paginilor și notează echivalentul fiecăreia. Pagina unui serviciu în română trebuie asociată cu prezentarea aceluiași serviciu în engleză, nu cu pagina principală sau cu o categorie aproximativ similară.
Un tabel de lucru poate include:
- adresa paginii în română și adresa echivalentului în engleză;
- starea traducerii și persoana responsabilă;
- elementele care trebuie adaptate: formular, documente, monedă sau condiții comerciale;
- data ultimei verificări a ambelor versiuni.
Nu toate paginile trebuie traduse imediat. Poți începe cu prezentarea firmei, serviciile principale și contactul. O știre exclusiv locală poate rămâne doar în română, fără să inventezi o corespondență.
Tradu intenția, nu doar propozițiile. Explică termenii locali pentru publicul internațional și precizează unde livrezi sau prestezi servicii. Adaptează titlurile, descrierile pentru motoarele de căutare, mesajele formularelor și textele butoanelor.
3. Construiește un selector de limbă previzibil
Un selector de limbă trebuie să fie vizibil atât pe desktop, cât și pe telefon. Denumirile „Română” și „English” sunt mai clare decât steagurile folosite singure: o limbă nu corespunde unei singure țări.
Când vizitatorul schimbă limba, trimite-l la pagina echivalentă. Dacă citește despre un serviciu, păstrează acel context. Trimiterea repetată la pagina principală îl obligă să caute din nou informația.
- Folosește legături accesibile, care pot fi parcurse și cu tastatura.
- Marchează clar limba curentă.
- Dacă lipsește traducerea, explică situația sau nu afișa opțiunea ca și cum pagina ar exista.
- Verifică selectorul și în paginile mai puțin vizibile, nu doar în meniul principal.
Poți sugera o limbă pe baza preferințelor browserului, dar evită redirecționările automate obligatorii după IP sau limbă. Vizitatorul poate avea altă preferință, iar accesarea și indexarea versiunilor pot deveni mai dificile. Alegerea manuală trebuie să rămână disponibilă.
4. Ce face hreflang și ce nu înlocuiește
Atributul hreflang ajută motoarele de căutare să înțeleagă ce pagini reprezintă variante lingvistice sau regionale ale aceluiași conținut. Este un semnal pentru alegerea versiunii relevante, nu o promisiune de poziționare mai bună.
Pentru un site în română și engleză, codurile de limbă „ro” și „en” sunt de obicei suficiente. Adaugă o regiune doar când ai conținut destinat explicit unei anumite piețe. Pentru engleza destinată Regatului Unit, codul regional este „GB”, nu „UK”.
La implementare, urmărește câteva reguli:
- Fiecare pagină dintr-un grup de echivalente indică toate variantele, inclusiv propria adresă.
- Referințele sunt reciproce: pagina în română indică versiunea engleză, iar aceasta indică înapoi versiunea română.
- Adresele sunt absolute, complete și duc la pagini accesibile, fără redirecționări inutile.
- Asocierile se fac între pagini echivalente, nu între toate paginile site-ului.
Poți declara aceste relații în secțiunea tehnică a paginii, într-un sitemap XML sau prin antete HTTP, în funcție de platformă. Alege o metodă ușor de întreținut; nu este necesar să le dublezi fără motiv.
Valoarea opțională x-default poate indica o pagină neutră de alegere a limbii sau o versiune implicită pentru utilizatorii ale căror preferințe nu sunt acoperite. Nu este obligatorie pentru orice site bilingv.
Hreflang nu înlocuiește selectorul, traducerea sau declararea limbii documentului prin atributul lang. Nici nu înlocuiește adresele canonice: în mod obișnuit, fiecare traducere indexabilă are propria adresă canonică, nu una care trimite toate limbile către română.
5. Publică și verifică întregul traseu al vizitatorului
Înainte de implementare, verifică dacă platforma și serviciul de găzduire web permit structura aleasă. Dacă folosești WordPress, evaluează compatibilitatea soluției multilingve cu tema, formularele și serviciul de găzduire WordPress.
- Stabilește structura adreselor. Evită schimbările ulterioare fără un plan de redirecționare.
- Configurează limbile și legăturile dintre pagini. Verifică meniurile și adresele traduse.
- Testează formularele. Include validările, confirmările și mesajele trimise prin e-mail.
- Verifică semnalele tehnice. Controlează hreflang, adresele canonice, limba documentului și accesul la indexare.
- Parcurge site-ul pe mobil. Urmărește traseul de la pagina unui serviciu până la contact, în ambele limbi.
La actualizări, verifică și versiunea asociată. O ofertă modificată doar într-o limbă poate crea așteptări diferite, chiar dacă implementarea tehnică este corectă.
6. Concluzie: începe cu o structură pe care o poți întreține
Pentru o firmă mică, subdirectoarele sunt un punct de plecare rezonabil când brandul și serviciile rămân aceleași. Alege subdomenii sau domenii separate dacă există motive tehnice ori comerciale clare.
Începe cu paginile esențiale, stabilește corespondențele și testează selectorul de limbă. Apoi verifică hreflang și restul configurărilor tehnice. Un site multilingv util este unul în care clientul găsește informații clare și actualizate, indiferent de limba aleasă.
